ALTAR

1. Parte a bisericii, despartita de naos prin catapeteasma, in care se oficiaza liturghia. - Din lat. altarium.

2. Masa de cult pe care se oficiaza liturghia in biserica crestina.

3. Ridicatura din piatra, pamant sau lemn pe care, in antichitate, se aduceau jertfe zeilor. Loc sacru destinat depunerii ofrandelor si oficierii sacrificiilor, existent in diverse credinte religioase.

4. In cultul catolic, imaginea de cult care incununeaza masa altarului. Este alcatuit din predela (un suport care poate fi pictat), compozitia centrala (uneori adapostita de un scrin) si un coronament. Compozitia centrala poate fi realizata numai din sculpturi. In unele cazuri scrinul este inchis cu un fel de obloane numite voleuri, decorate cu sculpturi sau picturi. In cazul in care iconografia este compusa din mai multe scene autonome, denumirea este de altar poliptic.

    Ex: Transilvania - gotic tarziu: realizate de Toma din Cluj sau Johann Stoss din Sighisoara; 

                            - renastere: realizate de Vincencius din Sibiu;

                            - stil baroc: biserica manastirii din Sighisoara (johann Vest si Jeremia Stavronius - sculptor), biserica Sf. Mihail din Cluj (J. Nachtigall).

Sursa: DEX, Dictionar de arta