CORNISA

1. Element arhitectural iesit in consola fata de planul exterior superior al zidului unei constructii, ornamental, avand rolul de a sprijini acoperisul si de a impiedica scurgerea apei de ploaie pe fata cladirilor. - Din fr. corniche.

2. Mulura proeminenta care inconjoara un antablament, o mobila etc., avand rol decorativ. Profil liniar decorativ care incadreaza in partea superioara o usa, o fereastra, un dulap etc.

COMPLETARI

Partea superioara a unui zid, scoasa in relief. Provine din arhitectura antica, cunoscand o mare diversitate in evul mediu; in arhitectura romanica si gotica timpurie, este proeminenta, sustinuta pe mici arcuri pe console; in goticul matur are profile puternice dar simple, fiind lucrata din blocuri lungi de piatra; in arhitectura Renasterii are profile bogate, tencuite sau stucate, fiind scoasa mult in relief, pastrand acest aspect si in epoca baroca; in zona de influenta bizantina este realizata din siruri de caramida in dinti de fierastrau. In Tara Romaneasca exceptii de la aceasta regula intalnim la Dealu si manastirea din Curtea de Arges – cornisa de piatra bogat decorate. In Moldova monumentele nu au cornisa sau au cornisa de tip gotic; mai tarziu, in secolul XVII, apar cornisele bogat decorate cu motive caucaziene (Trei lerarhi) sau baroce (Golia), pastrate pana in secolul XVII.

Sursa: DEX, Dictionar de arta