CUPOLA

1. Partea de forma semisferica, poligonala sau eliptica care alcatuieste acoperamantul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu. - Din fr. coupole.

2. Tip de bolta semisferica sau semisferoidala, care acopera spatii de plan patrat.

3. Bolta semisferica ridicata deasupra unui spatiu circular, patrat sau poligonal, in aceste din urma cazuri trecerea la cerc facandu-se prin intermediul pandantivilor sau ,mai rar in arhitectura romaneasca, al trompelor de colt. Este alcatuita dintr-o calota pe un tambur. Patrunde in tarile romane ca influenta a Bizantului (in Tara Romaneasca si Moldova) sau a barocului (in Transilvania, unde apare rar si doar din secolul XVII). Turla este uneori numita tot cupola. Un caz aparte il constituie sistemul de boltire moldovenesc, constituit in secolul XV si utilizat pana in secolul XVII, care presupune ridicarea deasupra marilor arcuri si a pandantivilor corespunzatori a unui tambur in interiorul caruia sunt dispuse patru arce diagonale, sprijinite pe mici console sau chiar direct pe cheile arcelor mari, urmand ca deasupra acestui inel intermediar, prin intermediul altor pandantivi (pandantivii mici), sa se ridice o simpla calota sau chiar o turla. Consecintele acestei dispuneri sunt micsorarea diametrului calotei, respectiv al tamburului aferent, deci usurarea greutatii intregii boltiri, si efectul estetic al jocului arcelor.

Sursa: DEX, Dictionar de arta, Dictionar enciclopedic