GROPNITA

1. Termen generic pentru spatiul rezervat intr-o biserica mormintelor. - Din bg. grobnica (influentat de groapa).

2. Cavou, cripta, mormant sau cimitir situate langa o biserica.

2. In arhitectura bisericilor moldovenesti, incapere boltita, intre naos si pronaos (narthex), destinata mormintelor ctitorilor. Uneori este mai scunda decat restul bisericii, avand la nivelul superior o alta incapere, pentru depozitarea obiectelor mai rar utilizate in cult, numita curent tainita. Apare doar la biserici de manastire, ctitorii voievodale - numai domnii aveau privilegiul unei asemenea inhumari; unic este cazul de la Humor, unde ctitor a fost boierul Teodor Bubuiog, care a si fost inmormantat in gropnita.

Sursa: DEX, Dictionar de arta