NAOS

1. Parte principala a unei biserici, situata in mijlocul cladirii, intre altar si pronaos; nava.  – Din ngr. naos.

2. Incapere a unui templu antic, unde se afla statuia divinitatii.

3. In bisericile ortodoxe, incapere centrala destinata cultului, unitara din punct de vedere liturgic cu altarul, dar separata de acesta prin tampla sau iconostas; de plan patrulater, deseori amplificat cu abside laterale (la planurile triconc si treflat), el dobandeste si forme circulare sau elipsoidale in perioada neoclasicului; boltiti uneori in semicilindru, mai adesea naosul este boltit cu o calota semisferica suspendata pe o turla sau sustinuta direct de arcurile mari prin intermediul pandantivilor.

Sursa: DEX, Dictionar de arta