TAMBUR

1. Parte a unei turle cuprinsa intre baza si calota, la interior cilindrica, poligonala sau marcata de o succesiune de firide cu fundul curbat, iar la exterior circulara ori poligonala, strapunsa de ferestre cel putin in sensul punctelor cardinale. Sustinut de cele 4 arce mari, cu ajutorul pandantivilor sau trompelor, tamburul sustine la randul sau cupola. - Din fr. tambour.

2. Tambur de coloana. Fiecare dintre elementele componente ale fusului unei coloane, avand forma unor rondele de piatra, suprapuse si unite prin crampoane metalice.

3. Portiune de prisma poligonala goala sau de cilindru gol, interpusa intre o cupola si arcurile sau zidurile care limiteaza un spatiu boltit.

4. Spatiu amenajat la intrarea intr-o cladire, cu o usa pivotanta, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior si a impiedica formarea curentilor de aer in timpul deschiderii usilor.

Sursa: DEX, Dictionar de arta