TOR

1. Mulura convexa, de obicei cu profil semicircular; utilizat in muluratia arhitectonica romanica, la decorarea arhivoltelor, in cea gotica la formarea nervurilor; mult folosit si in decorul arhitectural din Tara Romaneasca; in trasee prelungi sau descriind arcaturi pe fatade, se mai numeste si ciubuc.

Poate fi realizat din piatra sau din o succesiune de caramizi identice, cu acelasi profil. Intra in decoratia baghetelor, soclurilor, coloanelor, braelor, mai rar a corniselor. - Din fr. tore.

2. Corp geometric care rezulta din rotirea unui cerc in jurul unei axe situate in planul cercului, dar care nu trece prin centrul cercului.

Sursa: DEX, Dictionar de arta